Pisica nu intră niciodată într-o cameră. Ea apare. Ca o idee veche, abandonată în copilărie, care revine brusc într-o după-amiază de duminică, când praful dansează în razele oblice ale soarelui. Întinsă pe podea, cu burta caldă lipită de lume, pisica e o paranteză vie în textul realității.
© 2026 Povestea Casei. Toate drepturile rezervate.
