Cuvântul"cazarmă" este atestat prima dată la 1848, fiind considerat de dicționarele românești un împrumut din limba rusă (kazarma). Cel mai probabil a intrat în limba română în timpul Regulamentului Organic (Regulamentul Organic a fost o lege cu caracter constituțional impusă în Țara Românească (1831) și Moldova (1832) de către Imperiul Rus. A modernizat administrația și justiția, a introdus separarea puterilor în stat (limitată), dar a conservat privilegiile boierești și a consolidat dominația rusă, fiind un pas important spre unirea Principatelor), când au pătruns și alți termeni militari din limba rusă. La originea acestui cuvânt stă cuvântul latinesc "quattor"- patru. Din acesta s-a creat derivatul "quaterna", "quaterni"- câte patru. Moștenit de provensală sub forma "cazerna"- grup de patru persoane". Latinescul quaderna a ajuns în franceză (caserne) împrumutat din provensală. La început (secolul al XVI-lea) a însemnat "mică încăpere construită în fortificații pentru soldații care făceau de gardă (de obicei erau 6), apoi s-a restrâns la "cameră mică pentru soldații din garnizoană". În timpul lui Ludovic al XIV-lea, termenul "caserne" a început să fie folosit pentru a denumi marile clădiri construite pentru sediul unei garnizoane. Din franceză a fost împrumutat în germană (Kaserne), de unde l-au luat polonii (kazarma), iar de la aceștia l-au împrumutat rușii (kazarma). Și "caiet" provine din Latinescul quaterni- grup de patru, cu sensul de "grup de patru foi". Româna a împrumutat termenul francez care a devenit "caiet"- cu "t" final după modelul "cornet". Legat de "patru"- el continuă direct Latinescul quattor transmis tuturor limbilor romanice, devenit "quattro" (în latina vulgară). Cazarmă, caiet și patru sunt înrudite.