Povestea Casei ajunge de astazi in case reale, in care amenajarea s-a facut cu tot sufletul si cu toata personalitatea locatarilor. Veti avea ocazia sa intalniti un alt tip de inspiratie, in care designul de interior isi da mana cu povestea de viata, cu pasiunile si placerile celor care insufletesc incaperile. Indemnul este de fiecare data acelasi traieste spatiul si fa-ti simtita prezenta.
Prima familie care ne-a primit acasa la ea este familia Zohm, adica Silvia, associate creative director, Timo, project manager si Fiona, fetita de 4 ani a cuplului. Multumim tare mult sau danke schön.
"In primul rand, apartamentul nostru nu e un apartament de designer, e un apartament “lived-in”, de colectionari. Nu o sa avem niciodata o casa minimalista pentru ca am adunat de-a lungul timpului foarte multe lucruri care ne sunt dragi si care ne fac fericiti, asa ca avem nevoie de spatiu unde le putem tine la vedere.
In ceea ce priveste colectiile, variaza de la jucarii de vinil, jucarii vechi, carti pentru copii in toate limbile, memorabilia de la concerte, balansoare vintage de copii, benzi desenate, portelan si bibelouri vechi, carti de arta lowbrow si quilturi.
Majoritatea mobilei din casa e IKEA, dar am inceput sa o eliminam incet si sa o inlocuim cu mobila veche din targuri si gasita pe eBay", ne-a spus Silvia povestea casei Zohm.
Sufrageria e destul de mare, asa ca am impartit-o in trei zone cea unde mancam, un colt de citit si zona de entertainment unde avem canapeaua, televizorul, DVD-urile si CD-urile cu muzica (inca mai cumparam CD-uri, presupun ca si asta e o colectie).
Primavara, pervazul de la fereastra e de obicei ocupat cu plante in crestere rosii, castraveti, chilli. Cand se face cald afara, ies si ele din camera.
Masa unde mancam e singura piesa de mobilier goala. O pastram asa pentru ca avem mereu nevoie de un spatiu unde copilul isi poate desfasura activitatile de colorat, lipit, construit si evident, unde putem sa mancam.
In biblioteca e momentan aglomeratie, dar planul e sa devina spatiu dedicat unei singuri colectii, pe langa carti colectia de crengi uscate, cazute din copaci, adunate prin calatorii.
Un detaliu al bibliotecii, personalizat.
Artistul preferat al Silviei este Mark Ryden, asa ca in sufragerie e plin de ilustratiile lui.
Ilustratii de Mark Ryden.
Pe un raft, singura jucarie de vinil produsa de Mark Ryden, numita YHWH
Alta colectie care ne este foarte draga e cea cu amintiri de la concerte. Am pastrat amandoi biletele de intrare, dar avem si fotografii, flyere, songlist-uri si autografe. Momentan sunt imprastiate prin casa, dar sper ca in viitor o sa avem o camera unde sa fie toate la un loc.
Amprenta personala a unui spatiu este data de amintiri si lucruri cu incarcatura sentimentala
Bucataria e unul din locurile mele preferate din casa. Tot ce ii lipseste e un fotoliu, dar vom remedia in curand. Eu nu gatesc foarte des, dar imi place sa stau in bucatarie cand gatesc altii (iata de ce nevoia de fotoliu)
In stil Inception, in bucatarie are si copilul bucataria proprie de jucarie. Deci, toti gatesc aici in afara de mine.
Dar fac si eu ceva in bucatarie: imi cultiv spiritul de bunicuta cu colectiile mele de ceramica, portelan si bibelouri.
Nota personala: colectiile de ceramica, portelan si bibelouri.
Detalii dintr-o bucatarie atipica, cu rafturi deschise spre povestile obiectelor de colectie
Portretul nostru in stil American Gothic a fost facut de prietena noastra, Diana Butas, care ar trebui sa se lase de publicitate si sa fie artista full-time.
Cromatica gurmanda pastelurile fondante sunt extrem de potrivite intr-o bucatarie cu accente retro
Da, si pe frigider e haos. Haos organizat.
Dormitorul nostru e mai mult depozit de jucarii. Aici locuieste si cea mai recenta colectie pe care am inceput-o, cea de balansoare de copii din Italia anilor 1950-1970. E o colectie foarte specifica si necesita multa munca si scormoneala, dar asta e parte din placerea procesului.
Aici sunt afisate o parte buna din jucariile noastre (multe sunt inca in cutii in beci pentru ca nu avem destul spatiu). Cateodata ma gandesc la cate perechi de ochi se uita la noi cand dormim prefer sa imi imaginez ca ne protejeaza in somn. Multe din jucariile vechi au fost adunate cand am locuit in America, si pe raftul de sus sunt jucarii de vinil oarecum noi.
Toata lumea intreaba de praf cum stergem praful? Nu il prea stergem.
Cu jucariile de pe primele doua rafturi se joaca destul de des copilul, asa ca fac curat selectiv cand le dam jos pentru ea. Raftul de sus e nemiscat de cand am pus jucariile acolo deci raftul ala colectioneaza nu numai jucarii, dar si praf. In curand insa rafturile vor fi date jos si inlocuite cu un semineu decorativ, asa ca nici praful nu mai are viata lunga.
Ce am pe noptiera? Un desen facut de copil cand avea 3 ani, intitulat (de ea) Dinti. O Marie Antoinette cumparata cand am vizitat Versailles-ul, o rama in care nu am apucat sa pun inca poza, una din jucariile copilului pe care mi-a dat-o mie cadou, sticla veche de parfum si sticla noua de parfum si o papusa Dei Dei de la unul din magazinele mele online preferate, Lapin and Me.
Camera copilului e continuarea dormitorului nostru jucarii si carti adunate de prin calatorii.
La inceput mi-a fost teama ca o sa i se para ciudat ca ea are atat de multe jucarii care nu sunt noi, cand toti prieteni ei au totul nou, in culori stridente si facut din plastic, dar m-am bucurat sa vad ca apreciaza ca lucrurile pe care le are ea sunt unice si speciale, tocmai pentru ca nu le are toata lumea.
Nu scapam nici noi de mode apropo de desenul animat care e popular saptamana asta, dar multe din poftele astea ii sunt satisfacute de bunici.
Oricum, stie toata lumea ca in general jucariile sunt mai mult pentru parinti decat pentru copii. Petrecem mult mai mult timp citind, desenand sau facand mici proiecte decat jucandu-ne cu jucariile.
